Aceasta expresie vine din Lb. Latina si inseamna:un alt eu.Cu totii avem tendinta sa nu ne aratam adevarat fata a noastra si ma refer la cea interioara,de frica reactiei celor din jur.Ne cenzuram,alegem sa fim ca cei din anturajul nostru doar pt a le face pe plac celor din jur si pt incerca sa ii tinem langa noi.
Acasa,suntam noi iar unde suntem inconjurati de mai mult de 2 pers avem deseori tendinta de a ne comporta altfel,pt a nu ne arata punctele slabe....Cand avem monologuri interioare suntem noi,dar cand deschidem gura parca suntem actionati mecanic.Plangem,radeam si suntem asa cum consideram ca ar trebui sa fim in situatia de fata.Nu ne recunoastem defectele,punctele slabe,le mascam si incercam chiar sa le ignoram insa ele exista chiar daca noi ne fortam sa le trecem cu vederea.
Si apoi vine intrebarea:De ce?care la randul ei atrage o alta serie de intrebari.Ne este greu sa le raspundem deoarece nu gasim raspunsul potrivit.
Sfatul meu este acela de a incerca sa ne ,,luam" asa cum suntem,sa ne multumim cu noi insine(asat nu inseamna a ne complace intr-o stare de rau) pt ca altfel,ne vom pierde identitatea si nici macar ceilalti din jur dar mai ales noi nu vom sti cine suntem.Trecem prin viata si ne dam seama ca am fost o copie a ,,modei"......Mai mult ca sigur nu stim ca sufletul nostru si felul nostru de a fi poate fi ceva minunat,ne poate descoperi parti din noi pe care nu le stiam, iar cand ne vom da seama de asta vom fi impacati cu noi insine.....